Jocul de-a “digitalizarea”.

Sau ce vom face când se va stinge analogul și nu se va “aprinde” digitalul

Din când în când, în presă apar știrile optimiste despre Moldova situată în fruntea clasamentelor la viteza de internet și dezvoltarea de care se bucură țara noastră în acest sector. Cel puțin aici suntem în topul pozitiv. Chiar avem statistici îmbucurătoare. Peste 62% din gospodăriile din Moldova au internet , iar creșterile în acest domeniu sunt continue. Rămânând optimiști, putem spune ca în 3 ani vom fi o țară conectată  90% la internet.

Acum, știind tot ceea ce am făcut în acești ani, toate eforturile și luptele cu morile de vânt, mă minunez și eu că am ajuns așa departe. Mă întreb dacă cei de la conducere și șefii anumitor instituții ce țin de acest sector, iși dau seama cât de mic a fost aportul lor pentru obținerea rezultatelor de care ne bucurăm. Pentru că ultimii 10 ani cu StarNet, pentru mine au fost și 10 ani de luptă cu oamenii înguști la minte, cu interese monopoliste, cu alte interese ce nu corespund dezvoltării sectorului TIC, cu o legislație infectă, cu presiuni, cu lume învechită, cu acuzații nedrepte, cu “murdăria” ce s-a turnat permanent asupra echipei StarNet si multe altele.

Adevarata frumusețe a tehnologiilor informaționale moderne este dinamismul și posibilitatea de dezvoltare și reinventare continuă. În mod normal, un stat care și-ar dori o dezvoltare continuă pe segmentul TIC, acesta fiind propulsorul de baza al economiei, și-ar mișca repede oasele, adică organele abilitate, și-ar îmbunătăți legislația și ar crea premize adecvate pentru companiile private care inovează și investesc zeci de milioane de lei în acest sector important pentru viitorul țării. StarNet, în schimb, a fost târât prin judecăți, acuzat, denigrat și nedreptățit într-o veselie. În 2011-2012 cred că nu era emisiune la vreun canal tv, cu invitați de la CCA sau diverse organizații de protecție a drepturilor de autor, care să nu ne facă pirați, impostori și tot tacâmul. Am să spun doar că am avut multe procese de judecată și că le-am câștigat pe toate. StarNet nu piratează și nu fură de la nimeni. StarNet inovează și crează oportunități!

Am scris aceste detalii în încercarea de a-mi explica cumva, cum am ajuns în 2014 să avem tehnologii informaționale moderne, dar să nu le putem folosi întreg potențialul. Și nu vorbesc aici doar de cazul StarNet. Eu cred că statul, dar mai concret autoritățile afiliate politic (MTIC, ANRCETI, CCA, etc) au niște ochelari opaci pe ochi și nu doresc să vadă mai departe decât ziua de… ieri, execută comenzile politice și habar n-au de consecințele acestora asupra sectorului TIC și al întregii economii.

Cel mai relevant exemplu în acest moment ar fi atitudiunea și lipsa de viziune față de digitalizarea eterului din Moldova. Moldova a semnat în 2006, la Geneva, Acordul regional privind planificarea serviciului de radiodifuziune digitală terestră si are obligaţia ca, până la 17 iunie 2015, să înceteze emisia televiziunii terestre analogice şi să treacă la televiziunea digitală terestră. Începând din vara anului viitor, nimeni nu va mai putea privi TV prin transmisie analog.

Eu zic URA! Pentru că știu ce alternative bune avem pentru analog! Dar, în Moldova digitalizarea televiziunii va fi încă o metodă de spălare a banilor publici, iar eșecul poate fi prevestit din start:

1. Nu există un Program adoptat care să permită implementarea măsurilor necesare pentru a avansa procesul de digitalizare. Acesta a fost elaborat de MTIC, dar el este încă în birourile Guvernului. Acum să fim serioși, cât de birocratic poate fi un sistem, ca să nu poți aproba un Program atât de important? Au trecut 8 ani de la aprobarea acordului internațional și a mai rămas 1 an și 4 luni până la deadline!  Deși, cred că n-am pus întrebarea corectă. Ce interese se află în spatele acestui proiect național de digitalizare, încât nu reușește MTIC-ul să ajungă la abordarea finală a executivului? De ce până acum au fost schimbate deja radical câteva componente de bază din Program?
2. Nu există un Cod al Audiovizualului care să prevadă noii termeni și condițiile în care se vor acorda licențe de emisie. Ei bine, aici a fost întuneric și va rămâne încă pe mult timp așa. În acest moment, nu este deloc îmbucurător faptul că instituția abilitată cu acordarea drepturilor de a fi difuzat în multiplexuri o va lua CCA. Până acum ei ne-au convins cu vârf și îndesat cât de „imparțiali” pot fi. Părerea mea despre CCA, care sper să se schimbe cu timpul, este că aceasta este o structura de tip gașcă, o sperietoare a cabliștilor și producătorilor locali de conținut, condusă de un incompetent, care cerșește bani de la acești cabliști și protejează cu râvnă anumite interese politice.
3. Nu există campanii de informare a populației și nici o viziune coerentă la nivel înalt. De exemplu, ceea ce ar trebui să știe în primul rând populația este că pentru primirea semnalului digital este nevoie de un tuner digital (set top box), care este fie încorporat în televizoarele moderne, fie trebuie procurat. Costul unui echipament poate varia de la 50 USD la 150 USD. Oare sunt moldovenii pregătiți să suporte costurile pentru această trecere la digitalizare?  Se discută despre subvenționarea costurilor la procurarea acestui echipament pentru păturile social-vulnerabile. Știu însă autoritățile noastre că aceasta nu este permis de legile europene pentru că ar discrimina ceilalţi operatori care furnizează servicii audiovizuale prin cablu şi satelit? În plus, încă nu este clar cine se va ocupa de aceste achiziții și cine va fi distribuitor de echipamente în Moldova. În mod sigur însă, e clar ca se vor face mulți bani din asta. Așa că vom vedea în curând prin Chișinău mai multe mașini și case luxoase.
4. Schimbarea tehnologică pe care o planifică autoritățile și care ar trebui TEORETIC să ducă la modernizarea televiziunii, este de fapt o oglindă falsă a modernizării și o mare gaură neagră! S-ar părea că facem un salt nebun în era digitală. Dar ce înseamnă de fapt aceasta tehnologie? „Terestru” se referă la difuzarea (prin aer!) a semnalului pe baza unor antene amplasate la sol (nu pe sateliți sau altcumva). Semnalul analogic al unui canal de TV este digitalizat(cifrat), compresat (pierdere în calitate) și multiplexat (amestecat) cu alte canale. Semnalul astfel obținut este transmis până la telespectator în principiu la fel ca și în televiziunea analogică, prin eter. Între timp noi am avansat! Dacă n-au observat cumva autoritățile, Moldova începe a fi acoperită la nivel național cu fibră optică. Iar televiziunea o poți transmite prin fibră fără niciun impediment tehnologic, sau de orice altă natură.
5. Programul elaborat prevede construirea a 3 multiplexe cu acoperire naţională şi până la 21 de multiplexe regionale. Primul multiplex național urmează a fi gratuit. Aici se va da o adevărată bătălie de către posturile TV ca să acceadă în primul multiplex. Mai are vreun rost să spun ce canale și ce proprietari de adevărate monopoluri avem acum în țară, care vor trece foarte ușor toate probele de concurs pentru multiplex?
6. Digitalizarea noastră e prea scumpă și prea veche. În bugetul estimat pentru crearea primului multiplex se menționează cifra de 50 de milioane de lei. O sumă colosală pentru o tehnologie deja învechitâ, din secolului trecut. E jalnic să vezi că aceasta este „marea viziune” de digitalizare a țării noastre, în condițiile în care fibra optică este deja în țară și acoperă o mare parte din teritoriul țării, iar beneficiile pe care le obții dezvoltând o rețea optică în întreaga țară sunt fantastice: în primul rând, duci zeci de servicii moderne în fiecare casă, totul într-un fir optic – conectezi țara la internet, le oferi tuturor posibilitatea de a privi sute de canale tv, servicii multimedia pentru toate vârstele, acces la telefonie cu costuri mult mai mici decât telefonia obișnuită, acces la serviciile digitale puse la dispoziție de guvern și autoritățile locale. Asta de fapt înseamnă progres și digitalizare!

În termeni de bugete, cu 50 de milioane de lei un operator reușește să traseze minim 1000 km de fibră. În plus, o interconectare și unificare a rețelelor de către operatori este o soluție ce se poate dovedi foarte eficientă în termeni de costuri, prestare de servicii, întreținere echipamente, menținere și construire rațională a rețelelor. Experiența în acest sens există, înțelegerile cu posturile TV sunt, iar sistemele de abonamente pentru populație vor fi foarte flexibile și nediscriminatorii pentru actorii implicați.

Or, în acest moment, având în vedere costurile foarte mari pe care le va suporta compania ce va construi multiplexul, nu se știe dacă multe posturi TV își vor putea permite să intre în multiplexe și să plătească arenda necesară. Se vorbește de suma de 20.000 euro lunar pe care o va plăti un canal tv pentru a fi difuzat în multiplex. Câte posturi de la noi își permit așa bugete? Dar ce se va întâmpla cu posturile regionale? Ne dorim pluralism de opinie, încurajarea și modernizarea mass-mediei, dar nu realizăm ca mass-media noastră este prea săracă ca să-și permită investiții în tehnologii scumpe și vechi.

Deci, ce facem când se stinge analogul la 17 iunie și nu e gata încă transmisia digitală? E simplu, toți cei care nu au IPTV sau TV prin satelit rămân fără televiziune. S-a stins lumina, noapte bună!

Dar cum n-aș vrea să dau un ton atât de pesimist articolului, am să revin în cel mai scurt timp cu o soluție foarte bună, inovativă și cel mai important, accesibilă tuturor oamenilor. Să privim mai departe decât ne lasă mințile înguste și să avem curajul să cerem cele mai bune tehnologii pentru Moldova!